Gânduri

Scrisoare pentru părinți

Mama, tata, am crescut

În completarea postării anterioare, o scrisoare. Mama, tata, am crescut.

Ce nu am putut spune atunci

Acum nu mai sunt copil. Acum vă pot zice ce tare m-au durut toate bătăile, toate cuvintele înjositoare, toate abuzurile, toată manipularea, toată comparația.

Acum vă pot spune clar și răspicat cât de tare m-au afectat lucrurile acestea în relațiile mele. În cariera mea. În relația mea cu propriul copil. În relația mea cu mine.

Ce mi-aș fi dorit

Aș vrea să veniți deodată și să-mi spuneți că ați realizat ce tare ați greșit. Că acum înțelegeți. Că nu exageram, și nici nu mă prosteam, că nu voiam doar atenție și nici nu eram doar răsfățată.

Acum că am crescut, pot controla situația. Vă țin la distanță, fiindcă altfel nu știu cum să fiu eu bine.

Am crescut și aș vrea să urlu, să țip, doar ca să înțelegeți cu ce durere am rămas.

Dar

Am crescut și am înțeles că și voi, la rândul vostru, ați suferit. Am înțeles că nici copilăria voastră nu a fost mai frumoasă și mai liniștită. Am înțeles că acesta e un ciclu vicios, că așa v-au tratat și pe voi părinții voștri și că pe atunci nu știați cum să rupeți cercul.

Nu știu dacă vă iert, dar vă înțeleg.

Ce fac cu tot ce a rămas

Toată suferința pe care mi-ați creat-o, astăzi e puterea mea. E dovada că pot trece peste orice, că pot ieși învingătoare din orice situație.

Mama, tata, vă înțeleg, dar vă promit că eu voi fi cel care va rupe ciclul.

De la mine începe vindecarea.