Dacă copiii tăi au ajuns mari și acum nu mai vorbesc cu tine
Poate că întrebarea nu e „de ce nu vorbești cu noi?”, ci „de ce nu vorbește cu mine?”
Am auzit de prea multe ori, în diferite familii, „dar de ce nu vorbești cu noi?”. Poate că direcția întrebării nu trebuie îndreptată spre copil, ci mai mult trebuie îndreptată în interior: „Chiar așa, de ce nu vorbește cu mine?”
Este extrem de dureros, de ambele părți. Însă, așa cum îmi place să spun, mereu există soluții.
Ar trebui să știi că ei
Nu mai vorbesc cu tine, nu pentru că sunt rebeli, și nici pentru că au „figuri”. Nu mai vorbesc cu tine, nu pentru că nu te iubesc sau pentru că ești un om rău.
Însă.
Copiii, oricât de mici ar fi, nu uită
Un copil nu uită nici abuzurile fizice, nici abuzurile emoționale. Nu uită bătăile, nu uită înjurăturile, nu uită minimizarea eforturilor.
Un copil nu uită nici favoritismele, nici manipularea emoțională, nici compararea, nici neglijarea emoțională.
Un copil nu uită nimic.
Ce fac cu ce își amintesc
Ca să fie bine cu ei, ca să se poată salva, ei aleg să se protejeze, în cel mai bun caz.
Protecția înseamnă îndepărtare fizică și emoțională, înseamnă limite puse, înseamnă a nu se mai lăsa controlați, chiar și dacă intervine victimizarea părinților.
De ce doare de ambele părți
Este dureros, de ambele părți, însă ce e dureros pentru tine ca părinte e să vezi că fericirea lor începe chiar atunci când tu nu mai ești în peisaj.
Și e mai dureros că știi că ai contribuit la acest întreg scenariu.
Cred că ți-ar plăcea
Casa din care provii și casa pe care ți-o creezi
Una a fost în afara controlului tău, cealaltă este cea mai mare oportunitate a ta
„După tot ce am făcut pentru tine?!”
Fraze și semne ale unui părinte cu inteligență emoțională scăzută
Prețul ajutorului de la un părinte manipulator
O postare grea, ce nu va fi ușor de digerat de mulți