Nora LăzărescuPsihologie clinică & Psihoterapie

Gânduri

„După tot ce am făcut pentru tine?!”

Fraze și semne ale unui părinte cu inteligență emoțională scăzută

2 min de citit

Pictură în tușe groase cu o mamă ținând în brațe un copil, cu text despre inteligența emoțională a părinților
Pictură în tușe groase cu o mamă ținând în brațe un copil, cu text despre inteligența emoțională a părinților
Pictură în tușe groase cu o mamă ținând în brațe un copil, cu text despre inteligența emoțională a părinților
Pictură în tușe groase cu o mamă ținând în brațe un copil, cu text despre inteligența emoțională a părinților
Pictură în tușe groase cu o mamă ținând în brațe un copil, cu text despre inteligența emoțională a părinților
Pictură în tușe groase cu o mamă ținând în brațe un copil, cu text despre inteligența emoțională a părinților

Părinții ne învață cum să iubim, dar de multe ori ne învață și cum să ne micșorăm ca să fim iubiți.

Un părinte cu mai puțină inteligență emoțională este greșit catalogat ca fiind rău. Nu este rău. Este doar, repet, cu mai puțină inteligență emoțională.

Cum se vede asta în viața de zi cu zi

1. Minimalizarea emoțiilor copilului: „N-ai de ce să plângi”, „Nu e mare lucru”, „Ești prea sensibil.”

2. Invalidarea emoțională: în loc să încerce să înțeleagă ce simte copilul, îi spune ce ar trebui să simtă.

3. Dificultatea de a-și cere scuze: consideră că, fiind părinte, recunoașterea unei greșeli îi scade autoritatea.

4. Transformarea emoției copilului într-un atac personal: copilul spune „Sunt supărat pe tine”, iar părintele răspunde „După tot ce am făcut pentru tine?!”

5. Folosirea vinovăției: „M-ai dezamăgit”, „O să mă îmbolnăvești”, „Pentru tine m-am sacrificat.”

6. Dificultatea de a tolera autonomia copilului: diferențele de opinie, limitele sau un „nu” pot fi interpretate drept lipsă de respect.

7. Proiectarea propriilor emoții: „Tu mă enervezi”, în loc de asumarea faptului că el este responsabil de modul în care își gestionează furia.

8. Lipsa reparării după conflict: după o ceartă se comportă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, fără discuție, explicație sau reconectare.

Pentru tine, copilul

Din păcate, am văzut și am auzit aceste dinamici în majoritatea relațiilor copil-părinte.

Încep prin a-ți spune ție, copilul, că asta nu îl face pe părintele tău un om rău.

Are doar un nivel scăzut de inteligență emoțională. Asta înseamnă că, chiar și atunci când îi comunici ce te doare, că te deranjează cum vorbește sau ce face, el pur și simplu nu înțelege.

Pentru tine, părintele

Ce vreau să-ți spun ție, părinte, este că, dacă te-ai regăsit în majoritatea acestor fraze sau comportamente, primul pas real pe care îl poți face este să fii sincer cu tine.

Sincer că te comporți așa, sincer că vorbești așa, sincer că așa ești tu, sincer că mai mult nu ai știut să faci și e în regulă.

Plecând de aici, poți purta o conversație cu copilul tău, explicându-i sincer: „Știu că sunt așa. Știu că fac așa. Nu știu cum să fac altfel.” Și poate ești un pic deschis și la îmbunătățire.