Prețul grăbirii de a fi bine

De ce repetăm aceleași tipare.

Prima groapă

Mergi pe o stradă cunoscută, pe pilot automat.

Dintr-o dată, pământul fuge de sub tine: cazi într-o groapă adâncă. Cu efort disperat, zgâriind pereții de pământ, reușești să ieși. Îți scuturi hainele și răsufli ușurat, convins că a fost doar un accident care nu se va repeta.

A doua

Grăbit să lași frica în urmă, mărești pasul pe același drum.

Câteva clipe mai târziu, pământul cedează din nou, de data aceasta într-o prăpastie mult mai adâncă. Șocul este copleșitor: prima căzătură te-a învățat cum să scapi, dar nu te-a învățat nimic despre drumul pe care călcai.

Ce înseamnă

Prima groapă este criza inițială peste care ne grăbim să trecem fără să o înțelegem.

A doua prăbușire este prețul tiparelor neschimbate.

Când doar supraviețuiești fără să procesezi, viața îți aduce o căzătură mai mare pentru a te opri din alergare.

Deci

Nu poți merge mai departe cu pași siguri până când nu te oprești să vezi ce ai lăsat în spate.

Privirea spre viitor devine clară abia atunci când dai voie trecutului să fie simțit, numit și așezat la locul lui.