Povestea din spatele tatuajului meu

Dintotdeauna mi-au plăcut tatuajele. Tatăl meu are câteva și mereu mi s-a părut că e foarte „cool” cu ele.

Când am crescut mai mare și mi-am dat seama că pot să fac ce vreau, am zis clar: îmi fac un tatuaj.

Prima dată, ceva mic

Anul trecut m-am rezumat la ceva foarte mic, fiindcă nu știam dacă o să regret sau nu. A fost pentru cățelușul meu.

Odată cu experiențele noi pe care le-am acumulat, mi-am dat seama că am trecut printr-o transformare, însă la bază sunt tot eu, Nora.

Nu am devenit altcineva, doar am trecut la un alt nivel.

De ce Phoenix

Tocmai de aceea am ales să-mi fac tatuaj cu această pasăre Phoenix.

În istorie și mitologie, de la vechii egipteni, care o numeau Bennu, până la greci și romani, Phoenixul este simbolul universal al renașterii, al rezilienței și al vieții care se reînnoiește din propria cenușă.

Legenda spune că, la finalul unui ciclu de viață, pasărea își construiește un cuib din ramuri aromatice și lasă vechea sa formă să ardă, doar pentru a se ridica din nou din acea ardere: mai strălucitoare, mai puternică și mai pură.

Ce reprezintă în psihologie

În psihologie, Phoenixul reprezintă procesul de reîntregire și dezvoltare personală.

Fiecare etapă dificilă sau schimbare majoră prin care trecem consumă vechile noastre frici și defensive, lăsând loc unei versiuni mai conștiente de sine.

Așa cum Phoenixul își schimbă forma, dar își păstrează aceeași esență sacră, și eu am crescut, am învățat și am evoluat.

Trecerea la acest „alt nivel” nu înseamnă că am lăsat în urmă cine am fost sau pe Nora de la începutul drumului. Eu doar am integrat și integrez tot ce am trăit.

Pasărea de pe pielea mea este memento-ul vizual al acestei evoluții: este o amintire a rădăcinilor mele, a curajului de a-mi asuma cine sunt și a puterii mele de a mă ridica din orice încercare, pregătită să zbor mai departe atât pe plan personal, cât și în noua mea călătorie ca psiholog și psihoterapeut.