Cum am ajuns la psihologie

Sunt dovada vie că, dacă alegi să ai curaj și să îți asculți inima, viața te va surprinde și te va pune acolo unde trebuia să fii dintotdeauna.

Semnele pe care le-am ignorat

În clasa a 12-a mi-a ieșit la un test de carieră că aș fi foarte bună ca psiholog, profesor, educator, să lucrez ca asistent social, dar mai ales cu și pentru oameni. Am ignorat.

La 18 ani, fără prea multă informație și ghidaj, am ales Facultatea de Drept. Ceva în sufletul meu, plus familia, parcă mă îndrepta spre altceva, dar am zis că sunt doar prostii și că visez unicorni. Am ignorat din nou.

Ce am simțit după doi ani de Drept

După doi ani de Drept am simțit ceva ce nu am mai simțit de când eram foarte mică și ce știam deja că nu e adevărat, mulțumesc lui Dumnezeu: că poate sunt limitată cognitiv, frumos zis.

Alegerea

Așa că mi-am zis: ori voi face toată viața asta și toată viața mă voi simți așa, și indirect nu vor veni nici clienți, nici oportunități, nici nimic, ori, cu toată frica și teama, o să aleg ce simt eu că ar fi bine pentru mine.

Unde am ajuns

Azi termin trei ani de Psihologie și ce știu e că orice obstacol, orice provocare, orice durere, orice alegere pe care am făcut-o m-a adus aici.

În final, au venit și oportunitățile, vin și clienții, totul curge natural atunci când faci ceva ce e menirea ta și nu te mai forțezi să fii altcineva.

A face lucrurile încet, cu răbdare, e cel mai rapid mod de a ajunge acolo unde ți-ai propus.