Ai promis că o să ai grijă de mine

De multe ori credem că noi mici și noi mari suntem două persoane total diferite. Cu toate acestea, în fiecare zi a vieții noastre de adulți, plini de probleme, griji și frustrări, încă mai avem în suflet copilul din noi, plin de iubire, compasiune, nebunie, curaj și puritate.

Ce ne spunem una alteia

Eu, acum: Trebuie să am grijă să nu supăr pe nimeni. Dacă nu sunt perfectă, o să dezamăgesc.

Eu, cea mică: Când am căzut pe asfalt și m-am julit, mama m-a iubit la fel. Nu trebuie să fii perfectă ca să fii aleasă.

Eu, acum: Lasă jocurile, nu mai pierde timpul. Trebuie să fim serioase și productive.

Eu, cea mică: Dar când te joci zâmbești cel mai mult. De ce e timpul pierdut dacă îți aduce bucurie?

Eu, acum: Trebuie să știu exact ce urmează. Am nevoie de un plan sigur pentru tot.

Eu, cea mică: Dar cele mai frumoase povești începeau când improvizam. De ce-ți este atât de frică de necunoscut?

Eu, acum: Am adunat atâtea griji, încât am uitat cum e să mă bucur de lucruri mărunte.

Eu, cea mică: Uită-te la mine. Eu sunt încă aici, gata să-ți amintesc de fiecare dată când uiți.

Și, la final

Eu, cea mică: Ai promis că o să ai grijă de mine.

Eu, acum: Încă învăț cum, dar îți promit că n-o să te mai las în urmă.

Cum ar fi să ne gândim la el când acționăm azi?